• acompanhantes
  • sildenafila
  • Nedin și Camelia Geanbai – Deltacraft
    Citeste

    Povestea Vietii

    NedinGeanbai6

    Nedin și Camelia Geanbai

    Nedin și Camelia Geanbai

    Tulcea

     

    Nedin Geanbai from PATRUPETREI on Vimeo.

    Nedin Geanbai lucrează obiecte pictate cu motive tradiționale tătărăști. Unele sunt inventate de el, altele sunt lucrate din lemn de un meșter din Tulcea și sunt replici ale obiectelor care pe vremuri erau folosite de tătari. Fiind un popor migrator, aceste obiecte au particularități interesante, de exemplu masa rotunda cu picioare detașabile servea atât ca masă cu picioare, cât și ca tavă, iar când trebuiau să se mute o puteau transporta cu ușurință, pe bucăți. Acest aspect îl are masa în comun cu obiectele casnice pe care le găsim în Deltă: ușoare și ușor de transportat, în caz că te muți sau vine apa către casă. Ne place această fragilitate și ușurătate încă de la începutul aventurii noastre DeltaCraft și încercăm să o reprezentăm în toate obiectele realizate de designeri și artizani sau meșteri.

     

    Cu domnul Geanbai nu am avut plăcerea să stăm de vorbă până în această vară, când Alexandru Chiselev de la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Gavrilă Simion din Tulcea, ne-a îndemnat să-l vizităm. Alex a fost ghidul nostru într-o dupa-amiază călduroasă de iunie și ne-a dus la familia Geanbai. Ce nu știam însă de la început este că de fapt atât Nedin cât și soția lui, Camelia sunt meșteri pricepuți în tot soiul de munci. Camelia și Nedin ne-au întâmpinat veseli, cerându-și de mai multe ori scuze că au gospodăria întoarsă pe dos, din cauză că fac lucrările necesare pentru mutarea copiilor în casa anexată. Le-am spus că nu vrem să vedem un muzeu, vrem să ne arate ce lucrează și, poate, să ne povestească despre viața lor. Amândoi sunt energici, domnul Nedin este tătar get-beget, iar Camelia, sau Camis, este româncă la bază dar se consideră și ea tătăroaică adoptată, pentru că ține foarte tare la religia musulmană, la soacra ei și la moștenirea tătărască a familiei. Din ce-mi povestește nici nu e greu: „Femeia tătară este cu totul altceva decât femeia turcoaică. Dacă femeia turcoaică stă în casă, femeia tătară merge, luptă alături de soț…de cele mai multe ori preia ea conducerea. Știți cum este bărbatul tătar? sever în atitudine, dacă discută cu cineva zice stai, mă mai gândesc, vine acasă, închide ușile și o întreabă pe nevastă ce facem?”

     

    Nedin a fost pictor decorator până să iasă la pensie, iar Camelia încă lucrează la Muzeu. Și ea a pictat dar în timp, pentru că se cunoștea diferența între maniera ei de a picta și a lui, l-a lăsăt numai pe Nedin să ducă mai departe munca meșteșugărească. Acum Nedin Geanbai este unul dintre cei mai activi meșteșugari din zona Tulcei și participă la târguri, e invitat în emisiuni TV și la demonstrații pentru delegații străine. În ziua în care l-am vizitat tocmai se întorsese de la filmare pentru emisiunea Razvan și Dani, iar miercurea următoare pleacă la Dunavăț pentru o întâlnire cu o delegație din Bruxelles. Produsele le vinde la târguri și pe comandă și recunoaște că de când a ieșit la pensie s-a apucat de treabă, mai mult pentru că nu putea să stea degeaba.

     

    Meseria mea e pictor decorator. Pe vremea lui împușcatu am lucrat la un magazin, Diana, acolo scriam firme, făceam decoruri pentru vitrine… am lucrat și la muzeu câtiva ani de zile.

    Am făcut Școala populară de arte trei ani de zile, aici, în Tulcea, am făcut ucenicie 3 ani de zile la cooperativa Unirea”, ne face un rezumat Nedin Geanbai.

     

    Ne arată un fel de sticlă din ceva nedefinit de noi și ne întreabă cu mândrie ce credem că e? Spunem cu jumătate de gură că pare a fi un dovleac uscat dar nu prea știm…”E cătrune! Pe vremuri bătrânii din cătrune, ce făceau? Tăiau cătrunea de aici, o curățau și puneau un știulete de porumb în loc de dop și-l luau la câmp, puneau în căruță, puneau o haină deasupra și, după ce prășeau câteva ore, veneau și beau apă rece din asta, deci păstrează apa rece. E vechiul termos țărănesc.

    Asta este o carafă, pentru băutură. Se poate pune vinul inauntru!

     

     

    Și ne prezintă o carafă lunguiață, cu baza sferică și cu dop prins cu un mic lănțișor de bază. Îl întrebăm ce motive pictează de obicei și ce reprezintă: „La bază e laleaua și rodia. Laleaua se face în fel și chip. Culorile sunt aproximativ culori crimeene. Modelele sunt tătărăști, crimeene.

    Un simbol se evidențiază, un fel de E : „Asta este drapelul crimeean, se cheamă tarak (sau tamga). Tradus din tătărăște în românește tarac înseamnă pieptene„.

     

    Domnul Nedin ne arată o multitudine de obiecte lucrate de el: decorațiuni mari și mici, lămpi de cameră, abajururi, scaune, mese, carafe. Unele făcute din cătrune, altele din lemn, dar toate pictate cu motive tătărăși, în culori tradiționale. Ne plac foarte tare mesele și el ni le explică pe îndelete.

     

    Odată intrați în subiectul etnie le întrebăm pe gazdele noastre cum văd multitudinea de etnii ce conviețuiesc în Dobrogea, cum se înțeleg și cum sunt organizați ei, tătarii, dar și cum se raportează la celelalte etnii. Doamna Geanbai ne povestește că au asociație, că la recensământ a reieșit că mai sunt 450 de familii de etnie tătară, cam 800 de persoane în Tulcea și că este din ce în ce mai greu să prezerveze și să conserve obiectele tradiționale. „Din punctul meu de vedere Dobrogea a fost, este și va fi locul în care toată lumea a avut de câștigat. Singurele probleme între grupurile etnice au fost căsătoriile mixte. Mai sunt și astăzi”, ne explică Camelia.

     

    Familia Geanbai are două fete, cea mare căsătorită tot cu un tătar, iar cea mică cu un român, dar amândouă au îmbrăcat la nuntă straiele tradiționale tătărăști de mireasă. Camelia le-a făcut și a fost nevoită să improvizeze, căci nu au materiale și nici tiparele de modele și accesorii originale. Scoate albumele de la nunți și-mi explică cu mare atenție la detalii fiecare bucățică a costumelor fetelor, cum le-a făcut și din ce și cum ar fi trebuit să fie. E pasionată să mențină vie tradiția tătărască așa că face eforturi, fiind în special pasionată de costume.

     

    Amândoi ne invită în următoarea încăpere, ca un hol, unde au pe pereți tablourile cu strămoșii, pe care le păstrează cu sfințenie: „Maică-mea a stat în Tulcea, 6-7 case mai la deal. Iar tatal meu este din satul Șiriu, județul Constanța. Bunicii toți sunt veniți din Crimeea. Din partea tatălui străbunicii, au venit dintr-un sat care se chema Șrâm. Au plecat un grup de bărbați de acolo, s-au rupt de trib și și-au spun Noii Bărbați: Geană Bailar, de acolo vine și numele de Geanbai”, ne povestește nea Nedin.

     

    Odată deschisă cutia amintirilor, mai aflăm detalii despre viețile înaintașilor, dar și anecdote cu fetele lor, de când erau mici, între timp au și un nepoțel și așteaptă să mai aibă. La final domnul Nedin, îndemnat de doamna Camelia, ne arată portul tătărăsc, îl și îmbracă să-i facem poze și ne cântă un cântec tradițional, după care ne și explică despre ce e vorba în versuri: E despre o personană care spune că dacă se îmbolnăvește cine o să vină să-i închidă ochii și să-l mângâie pe față și el îi spune că va veni el să-i închidă ochii și să-l mângâie pe față.

     

    Iar acum, că am terminat treaba, ne așezăm și noi un pic, să bem un suc?

     

    După două ore cu familia Geanbai ieșim din curte prini de entuziasm, cu multe idei de viitoare colaborări și discutând aprins despre pictură.

     

    Text: Oana Neneciu