• acompanhantes
  • sildenafila
  • Florica Arion – Deltacraft
    Citeste

    Povestea Vietii

    FloricaArion1

    Florica Arion

    Florica Arion, Luncavița

     

    Florica Arion from PATRUPETREI on Vimeo.

    Florica Arion, născută și crescută în Luncavița, județul Tulcea, împlinește anul acesta 52 ani de împletit papură. Asta a salvat-o de la munca la câmp și de mersul la sapă și i-a adus pe rând, atât satisfacția lucrului bun, făcut de mână ei, dar și cea financiară. “Fugeau tinerii de sapă, ca un câine de trăsnet”, glumește tanti Florica, încă de la începutul discuției.

    Când începe să vorbească despre meșteșugul ei, sare imediat să aducă un fir de papură, să ne arate exact cum se face: uitați, se desface foaie cu foaie, care nu e bună de împletit, o dăm la o parte, că e prea groasă, prea lată. Trebuie să fie mai finuță, mai subțire, bună de împletit. 

     

    Tanti Florica este o femeie energică, vorbește tare și glumește în fiecare frază spusă. Ne-a cucerit încă din 2015, când alături de Emese Pop, unul dintre primii designeri implicați în DeltaCraft, a realizat paravanul din papură. Tanti Florica ne explica atunci că papura nu poate fi împletită drept, pe o suprafață plană, că are nevoie de un calapod, pe care ea să muleze apoi materialul moale din mâinile sale. Soluția tot de la ea a venit, când a scos din magazie vechiul război pentru papură, pe care a țesut până la urmă plăcile duble ale paravanului.

    Paravanul pentru care tanti Florica a muncit a ajuns în Viena și în zeci de expoziții naționale și internaționale, chiar și în fața Prințului Charles, iar toți s-au minunat de naturalețea și maiestria lui.

     

    Meseria a învățat-o de la tatăl său, iar la 14 ani, după ce a terminat 8 clase, a intrat deja pe Secție (Cooperativa din Luncavița unde exista și secție de împletit papură). “M-am născut în papură. Taică-miu s-a ocupat cu rogojini, mai pe înțelesul lumii, făcea papornițe. Noi le ziceam coșniți, erau țesute în război ca papornița lui Amza Pelea”, explică tanti Florica. Coșnițele erau folosite de localnici în loc de genți și rucsacuri, le agățau în coada sapei și mergeau la colectiv cu ele.

     

    Din opt frați- șase fete și doi băieți, trei generații s-au ocupat de papură: trei surori, născute la trei ani diferență, tanti Florica fiind cea din mijloc. Ea este singura care mai practică și azi. “Sora mare nu mai este printre noi, iar cea mică este în Italia. E plecată cu toată familia acolo, are grijă de bătrâni pe acolo. Vine o dată sau de două ori pe an și mai împletește. Cât mai poate, mai stă pe acolo, dar toata viața nu poți să stai printre străini, spune tanti Florica.

     

    20 de ani a lucrat la împletit de papură, din 1969 și până puțin după Revoluție, iar dacă nu se închidea secția tanti Florica ar fi lucrat în continuare. Făceau foarte multe comenzi pentru străinatate, însă odată cu căderea comunismului, acestea s-au rărit. La secție, era plătită în funcție de cât lucra și dacă nu era iute la mână, nu rezista – după cum ne explică. “După 1989 nu mai lucram ca înainte, zi de zi. Mai prindeau câte o comandă și ne chema. Din 2012, am lucrat numai pe cont propriu. Îmi cumpăr papura, iar comenzile vin de colo, de colo. Ei comandă, eu execut. Nu am treabă cu nimeni. Valorific papura! Asta este povestea”, spune cu fermitate Florica.

     

    Dintre copiii săi, trei băieți, nu i-a moștenit niciunul talentul, aceștia fiind pasionați mai degrabă de electrotehnică, ca Jean – soțul lui tanti Florica. A trăit să-și îngroape unul dintre copii și de atunci viața ei a devenit mai tristă și mai goală.

     

    S-a măritat la 18 ani, apoi în următorii cinci ani, a avut 3 copii. “A fost greu cu copiii, aveam o fărâmă de concediu de maternitate, dar atunci se dădeau doar 4 luni, nu ca acum. Îi lăsam singuri acasă și eu fugeam la secție. Noroc că era aproape, povestește tanti Florica.

    Își amintește din tinerețe cu drag, când fugea cu Jean la dansuri și la pădure și ne arată mândră, o poză cu ei doi pe motocicleta Carpați.

     

    “Un an jumate am mers cu soțul la dansuri până să ne luăm, apoi încă jumătate de an după ce ne-am căsătorit.  Acum ne dor picioarele de la atâta dans. Am cântat și pe scenă. Viața este făcută mai mult din rele, decât din bune, dar nu ai cum să repari, așa te duce soarta”, spune tanti Florica.

     

    De la prima motocicletă Carpați, au trecut la mobră, apoi la CZ, care a ajuns între timp la fiul cel mare și vrea să o transforme în “piesă de muzeu”. Soțul încă folosește motocicleta pentru sarcinile zilnice din localitate, dar tanti Florica nu mai are curajul să se urce pe ea, mulțumindu-se doar să o admire în ogradă.

     

    Cum are experiență pe cartea de muncă în împletit papură, Florica a putut să devină și lector oficial, cu ajutorul celor de la Asociația Moara de Hârtie – o organizație neguvernamentală, cu sediul în Comana, care organizează diferite ateliere de lucru manual, inclusiv împletit papură, dar se plânge că elevii ei bagă cu greu la cap meșteșugul.

    “Cursul durează câte o săptămână, dar e scurt timpul, cât să învețe? E treabă migăloasă și trebuie mai ales să-ți placă că dacă nu, te gândești ce-o fi și cu gunoiul asta? La foc cu el!”, râde Florica.

     

    Florica Arion vinde coșuri din papură de toate mărimile, papuci și pălării la toate evenimentele din localitate și târgurile din județ, unde este invitată. Coșurile pentru plajă au cea mai mare căutare acum și folosește modelul făcut în proiectul DeltaCraft. “Dacă stai pe loc, e bine, dar și buzunarele sunt goale. Nimeni nu-ți dă degeaba. Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă. Ai cap, ai mâini, picioare, pune-le la muncă pe toate.”, spune mulțumită tanti Florica povestind cum toată iarna împletește și combină papura în diferite modele.

     

    Text de Loredana Pană.